Hello [:

sâmbătă, 18 iunie 2011

~Scrisoare de dragoste~ de Mihail Drumes

In ultima vreme am simtit nevoia sa revin asupra unor carti citite acum ceva timp. Simteam nevoia unor povesti care sa reflecte dragostea adevarata dintre doua persoane si nu ceva efemer sau care sa se rezume doar la atractia fizica si indeplinirea unei dorinte superficiale. Sunt o fire romantica si am nevoie de astfel de povesti pentru a-mi acoperi golul oferit de realitate - o dragoste la fel de pura precum in carti nu gasesti si in viata cotidiana. Si cu ce altceva sa incep daca nu cu povestile lui Drumes, care imi da senzatia ca si el e unul dintre cei prinsi pe taramul viselor. Dintre cele 3 epice (caci altele nu am citit), am inceput cu "Scrisoare de dragoste" si astazi, din cauza nestavilitei curiozitati, am dat-o gata.

Atmosfera de inceput mi s-a parut mai degraba plictisitoare, nu era nimic promitator. Odata cu aparitia lui Dinu Gherghel... mi-a fost antipatic, pana spre ultimele doua capitole, dar ii apreciez mandria. Cat despre Anda Bradeanu... o fata "milionara" datorita imaginatiei, dar nu doar atat. Dupa cum spunea si o prietena de-a ei, Ada "frumusete, talent si inteligenta". Anda m-a impresionat mult mai mult decat Mihaela din "Invitatie la vals" si nu stiu de ce, dar mi-ar fi placut sa se schimbe locurile. Dar cred ca povestea nu ar mai fi fost la fel de frumoasa.

Aceasta poveste reflecteaza realitatile vietii, are chiar si o morala, una care imi aminteste de vechea piesa "What goes around comes around" sau ceva de genul. Dragostea adevarata, odata nascuta, nu poate fi ucisa sau dezlegata, e un drum spre fericire - dedicarea totala persoanei iubite, dar o dedicare reciproca sau, in caz contrar, in cazul distantei fata de acea persoana, drumul sigur spre anihilare a fiintei intr-un mod lent si plin de suferinta. Exemplul lui Dinu, care desi ajunge in varful ierarhiei sociale, obtine averea mult dorita prin casatoria cu fiica lui Apeleveanu, dar care nu-si gaseste fericirea, este relevant. Dragostea pe care i-o purta Andei - chiar daca la inceput intr-un mod inconstient, ca apoi sa realizeze -renaste si il framanta, il opreste sa simta gustul implinirii dorintei sale, golul realizarii visului, devine ros de gelozie, mai ales ca noul sot al Andei este chiar rivalul sau din copilarie, Relu Apeleveanu. Victima nevinovata a acestei povesti de dragoste este Cora Apeleveanu, actuala sotie a lui Dinu. Poate datorita unui caracter slab, dragostei imense pe care i-o purta... "tradarea" a reprezentat distrugerea fiintei ei.

Citind aceasta carte, pentru un moment, am avut stupida impresie ca destnul chiar exista si aceasta "credinta" in fatalitate am inceput sa o am si dupa un incident stupid cu o compunere, dar circumstantele te fac sa revii la vechile concluzii: destinul nu exista. Sau poate, dar il regasesti doar in carti, cum este aceasta.

Nu stiu de ce, acum ca am terminat cartea, am impresia ca in jurul meu a ramas doar azotul, fulgi de zapada albi se delicati, dar avand masa echivalenta cu a plumbului, ma acopera. Ma gandesc cu ingrijorare ce s-a intamplat cu Anda. Simt o compasiune infinita fata de ea. Ori de cate ori as reciti cartea, de atatea ori cred ca as retrai-o. Cititul reprezinta un refugiu, pentru ca realitatea nu iti va darui niciodata o astfel de poveste. Cu toate astea, mai exista naivii visatori, ce se indragostesc cu usurinta, ca apoi sa-si franga inimile pe altarul fiintei iubite. Spre norocul nostru, dispunem de mult teren pentru cimitire.

PS: Eu inca mai sper ca dragostea adevarat exista.

2 comentarii:

  1. N-am citit cartea, deci nu comentez, spun doar ca dragostea adevarata exista. Bine, sunt anumite conditii si chestii si etc etc. As putea sa am o parere mai detaliata despre asta, dar nu sunt in mood acum. Still, it exists.

    RăspundețiȘtergere
  2. Am citit cartea si mi-a placut. :)
    frumos ai scris despre ea, cam asa e ;)
    >:D<

    RăspundețiȘtergere