Hello [:

duminică, 18 martie 2012

Dupa ceva timp...

Ei bine, m-am gandit sa reaiu oarecum blogul. Nu stiu sigur pentru cata vreme, din moment ce acest blog nu are vreu scop, e doar "zidul plangerilor" pentru ca asta am facut in tot acest timp: m-am plans de tot si de toate.  Multe ar trebui sa le tin doar pentru mine... dar nu stiu d ece atunci eram asa. Poate aveam nevoie ca cineva sa le acorde minimul de atentie. Acum nu mai sufar de asa ceva, am invatat sa ascund tot ce trebuie ascuns. Mi se reproseaza destul d emult in ultima vreme ca sunt prea negativista, pesimista, apelativele au ajuns chiar departe, pe al s&m-uri. Oricum nu ma deranjeaza, acum sunt linistita. Sa ma gandesc ca e ceva normal in toata agitatia asta din jurul meu, ca oamenii vin si pleaca periodic, ca unii sunt destul de draguti cat sa se intoarca si altii dispar ca si cum nu ar fi fost niciodata. Ma intreb cum poti uita asa de usor si de repede totul... Eu raman cu sechele si tot felul de "vicii". Nu imi place sa trec cu vederea unele lucruri care reprezinta/reprezentau totul pentru mine. De obicei am cert si am isterizez. Sunt exact ca o bomba pe punctul de a exploda. Nu stii niciodata cand se va intampla catastrofa. Si totusi, cand raman singur incep sa plang. Mereu am fost un copil patetic si ii inteleg perfect pe cei care au "plecat" din viata mea. A ma cunoste pe mine nu aduce niciun beneficiu - nici acela de a pierde timpul cand nu exista alte variante. Si totusi, vreau ca acele persoane sa se intoarca sau sa plece toate, sa ma lase singura de tot. Vine primavara si urasc perioada asta cu tot sufletul. De fapt o iubesc, dar nu actuala, ci din trecut. Am fost cu mum si sis intr-o plimbare, pt ca era vreme frumoasa. M-am prefacut ca sunt fericita. Dar nu sunt, absolut deloc, sunt linistita. Linistea aceea inainte de furtuna. Si, pe drumul spre intoarcere, n-am putut sa nu o intreb daca isi mai aminteste episodul de pe pod... Era intr-o zi cam ca si asta si atunci am fost cea mai fericita fiinta. Si, uite-ma acum, o ruina a ceea ce ma fost. Nu mai continui, iar dramatizez. Intrerup brusc aceste aberatii...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu