~Abis~

Golul din mine marindu-se, devenind
doar un abis intunecat...
Numele tau trezeste e durere crunta,
greu de suportat; ;
fiinta mea se adanceste in cufarul gandurilor
si, ca si cum as fi visat,
toate zilele apatice de ieri ne-acuza:
nu ne-am sincronizat...
***
Ma ucizi cu prezenta ta; cu fiecare privire care incearca sa ma invaluie, sa ma cufunde in misterul tau;  cu fiecare rasuflare pe care o risipesti in aerul ce ne leaga asemeni unei custi nedetectabile, una doar pentru sufletele noastre, in timp ce trupurile se pot salva; cu fiecare cuvant pe care il scapi in interiorul meu  si care cade precum o piatra intr-o fantana, tulburandu-i limpezimea... Ma ucizi intr-un mod violent, sadic, imi sfasai fiecare coltisor de liniste sufleteasca , transformandu-l in ascunzatoarea ta... stai la panda, asteptand momentul potrivit in care te vei putea imprima in gandurile mele si am vei ruina...
Si pentru a completa acest mars funebru al ideilor acompaniate de note inalte de vioara, iti spun cu toata fiinta mea ca imi doresc sa fiu un criminal, iar tu sa fii victima mea. Asa, daca ai muri, as stii macar unde sa te gasesc, te-as putea urma in cele mai fierbinti abisuri si n-ai putea scapa de mine. Viata are granite, dar moartea e prea nonconformista ca sa si le respecte.

Visez sa te am langa mine, sa stam in acelasi pat, sa ne avantam in confortul oferit de noaptea luminata doar de stelele scanteietoare... sa ne lipim trupurile, sa ne imbratisam strans, sa ne transferam caldura reciproc... sa-ti simt rasuflarea fierbinte  dispersandu-se pe suprafata pielii mele, intrandu-mi in fiecare por, intoxicandu-ma cu tine, si mainile tale albe, scheletice, cuprinzandu-ma tandru ca si cum as reprezenta cel mai de pret lucru pentru tine... sa-ti aud bataile inimii, aceleasi sunete seci, succedandu-se, creand o melodie stranie, dar care mi-ar anima propria existenta.

Stau si privesc aburii ce se inalta vioi deasupra lichidului versui. Sunt imobilizata de gandurile ce dau navala, nelasandu-ma nici sa respir. Ceaiul se raceste...
Si totusi... nu-mi poate oferi decat o caldura efemera, o satisfactie iluzorie, chiar funesta ce releva morbiditatea existentei... actioneaza ca un calmant, dar nu poate acoperi golurile si nici ameliora boala ce ma consuma...