Nu, pur si simplu nu mai am nevoie de nimic ce tine de existenta si realitate. Vreau sa ma sufoc in visele mele, vreau sa ma pierd in acele ganduri profunde care te opresc sa adormi. Dar e trist... nimicul nu exista, e o iluzie creata de mintea noastra, o consolarea dulce-amara. Nimic nu dispare cu adevarat, materia doar sufera o schimbare.
Mi-am schimbat forma... Cu totii facem asta...
Eu am ajuns intr-un moment in care pur si simplu nimic nu mai are sens, absolut nimic. Azi n-am mancat nimic, exceptand ceva dulciuri, dar nu am pofta de asa ceva. Apoi... nu am avut chef de socializare. De asa ceva nici nu prea am chef.. Totusi, in aceatsa lume exista ceva care ne conditioneaza libertatea... stereotipurile. Am fost mereu de acord cu regulile si cu moralitatea, pana oamenii au inceput sa exagereze. Asa apar prejudecatile... Nu zic ca eu nu comit aceasta greseala, dar incerc cat de mult pot. Niciodata nu tin cont de aspectul fizic si nici nu voi tine. Cel mai insuportabil e ca tot eu sunt considerata superficiala, o persoana cu o nevoie exagerata de atentie. Dar chiar nu am vrut asa ceva, insa intr-un mod ciudat, cum zicea si mum, e inevitabil sa nu atrag atentia datorita modului meu anormal de a fi. Sunt anxioasa, paranoica, isterica, pesimista, sadica, egoista, invidioasa, posesiva (desi eu nici pana azi nu cred), zapacita, o multitudine de defecte. Dar sunt eu...
wah, in sfarsit o s ainceapa si hiro sa mai intre pe net :x sunt happy
si Happy B-day mum >:d< I love you ! >:D< Cu toate ca ne certam des, ca nu prea cadeam de acord si toate cele. Dar o mama mai buna nu cred ca puteam avea >:D< :*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu