Hello [:

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Vin rosu... de cerneala

Si eu port pe umeri multe greseli si uneori am impresia ca am sufocat si ingropat atatea lucruri si persoane... Dar nu inteleg de ce vrei s arevezi toate acele momente dureroase. Nu inteleg de ce consideri durerea o consolare. Vrei sa revezi totul iar si iar, ca si cum simpla succesiune a imaginilor ar putea schimba ceva. Eu am pierdut prea des ca sa mai cred in schimbare. Atunci cand am crezut ca voi iesi victorioasa, am aflat ca am fost invinsa. Numeste-o karma sau pedeapsa divina, numeste-o coincidenta, numeste-o ceea ce crezi ca este, dar nu ma invinovati ca imi tin prea mult rasuflarea, pana pielea mea devine destul de palida, pana trupul meu devine destul de rece...  Dar nu, nu as putea muri, pentru ca mereu va aparea ceva care sa-mi reaminteasca ca inca sunt vie, chiar daca ar disparea cateva minute mai tarziu.

Nu intelegi? Nu  ai cum, pentru ca imi e frica sa-ti explic. E mai bine sa ne risipim ajutandu-ne de scuze abile decat de obezul adevar... daca el exista pana la urma.
Nu cere explicatii decat daca esti in stare sa le accepti si sa le intelegi cu adevarat, dar cel mai important, daca esti in stare sa stai pana la sfarsit.  Daca te mai departezi cu inca un paz, eu am voi ineca in vesnicie... pana atunci eu doar iti beau otrava...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu